Până acum am fumat cu prietenii la care mergeam în vizită. Mai pe balcon, la o discuție, mai în fața casei. Am fumat în baruri și restaurante. Până și la nefumători gaseai scrumiere pe masă. Unii își mai și aprindeau o țigară. Așa… de gest.
Dar locul meu preferat de fumat era la mall. În centrul mall-ului, acolo unde sunt niște canapele de piele și un semn maaaare cu “Fumatul interzis”. Am fumat cu patronii de baruri de mall care spuneau că ei nu pot să le interzică băutorilor de cafea să nu mai fumeze, dar le dădeau scrumiere “ca să nu pună scrumul în farfuriuțe sau șervețele”. În egală măsură am fumat și în zonele de nefumători din restaurante. Erau despărțite de zonele de fumători printr-o perdea de… aer. Că deh, fumul nu trece prin ușa deschisă.
Da, am fumat și eu și copiii mei și toată lumea care era deranjată de fumatul pasiv. Și nu s-a întâmplat nimic.
Și uite că parlamentarii mi-au făcut o bucurie și mi-au spus că fumătorii trebuie să respecte și ei bunele maniere. Să fumeze ei între ei, în spații deschise, nu la masa alăturată, nu la tejgheaua de la bar și nici pe canapelele de piele de la mall.
Au început să sară “oropsiții”. Unii și-au pus poze cu țigări pe Facebook, alții au protestat că parlamentarii sunt netrebnici. Au mers până acolo până la a ne spune că noua lege este ilegală și că le încalcă lor libertățile.
Zău? De când ai tu libertatea să arunci cu noxe către mine? Știu că îmi ești prieten și că nu o să mori dacă nu mai fumezi la restaurant, la mall sau în alte spații publice închise.
În 2011, când am vizitat Londra și Parisul, mi se părea ciudat de civilizat să văd că localurile sunt aerisite și miros frumos iar fumătorii ieșeau afară să tragă dintr-o țigară și apoi reveneau la masă.
Și la noi, în anul 2016, bunul simț trebuia să fie reglementat prin lege? Vreau și eu ce fumați voi acolo…
Be the first to comment