Selecționata României nu mai este demult o forţă în fotbalul internațional. Să nu ne amăgim, iconițele lui tata Puiu nu mai fac minuni, sau n-au cum să joace sfinţii în locul împiedicaților noștri. O echipă slabă, fără viziune, fără nicio perspectivă de viitor nu merită zeci de mii de suporteri pe stadion. Nu ne merită aplauzele, nici măcar huiduielile. Ignoranța este, în cazul lor, cea mai bună soluție. Să nu-i mai aștepte nimeni pentru autografe, să nu le mai solicite nimeni interviuri ( oricum au limbaj de analfabeți), să-i ignorăm pe stradă când trec pe lângă noi îmbrăcați în veșnicele treninguri şi mestecând ciungă. Poate așa vor afla şi ei că respectul se câştigă şi este reciproc între suporter şi jucător, că milioanele lor de euro nu reprezintă nimic pentru noi şi nu ne impresionează, că sunt zero absolut dacă nu muncesc, dacă nu-şi dau sufletul pe terenul acela timp de 90 de minute.
Să ne mai scutească cu vedetistele şi frezele lor de băiețași care nu-şi iau BAC-ul, dar cu impresii în cap de parcă ei au descoperit teoria relativității.
Echipa asta a României nu merită să joace la nici un turneu final, nu merită să ne reprezinte în mod rușinos tara. Merite să stea acasă şi să treacă printr-un adevărat proces de reconstrucție, cu alţi jucători şi cu alte mentalități.
Be the first to comment