Ne mor “valorile”

O știre care a „cutremurat toată România” (conform unor televiziuni) a apărut miercuri dimineața: Paula Iacob (83) a murit. Și de aici a început toată nebunia. Din celebra, magistrala, fantastica, veșnic tânăra, vioaia, zglobia, inteligenta, motociclista, iubitoarea de animale, patrioata etc, n-au mai scos-o veșnicii specialiști în necrologuri.

Aceleași fețe apar la tv (e adevărat, se împuținează pentru că mai mor) să ne zică ce mare valoare națională tocmai ne-a părăsit, iar noi, ca tâmpiții, nu am știut să o apreciem cât a fost în viață. Însă, în ipocrizia lor, moderatorii sau invitații uită să ne spună în ce constă marele aport al defuncților la binele suprem al nației noastre. Că iubește câinii, că are o meserie, că a fost om politic fără nicio inițiativă, că a urlat toată ziua pe micile ecrane, sau că a participat la orice emisiune de la Capatos la Universul Credinței, nerefuzând niciun producător bucuros că are cu ce să-și umple spațiul de emisie, asta mie nu-mi dovedește absolut nicio valoare morală, culturală sau științifică.

Și, ca de obicei, în astfel de momente, uităm să spunem că acești oameni sunt moșteniri triste de dinainte de ’89, că au fost portavocile ceaușiste, profitorii sistemului de atunci și a celui de acum, adevărați cameleoni ahtiați de imagine, putere și bani. Dacă au pupat un sistem, acești oameni erau gata să pupe pe oricine sau orice ar fi apărut nou pe lumea asta.

Vă amintiți de odele recitate cu atâta patos de mirificul Corneliu Vadim Tudor, tovarășului Nicoale Ceaușescu? Vă amintiți de poetul nepereche Adrian Păunescu, de minunații interlopi Cămătaru apărați de Paula Iacob? Eu nu vreau să mi le mai amintesc, vreau să le uit, să-i uit repede pe protagoniști, să trăiesc într-o lume normală în care valoare înseamnă muncă, cinste, inspirație, studiu, moralitate, cercetare etc, nu show ieftin la tv, turnătorie sau minciună.

Până ne vom vindeca de idolatrizarea nonvalorilor, singura soluție rămasă este selecția naturală, ieșirea din scenă cu picioarele înainte. Știu, sună crud, dar încă nu suntem o societate care să reușim să decantăm singuri astfel de oameni. Primim în casele noastre ceea ce ni se dă pe tavă de moderatori cu nivel îndoielnic de moralitate, fără să avem curajul de a apăsa pe telecomandă pentru a-i blama din fotoliile noastre.