Redacția Constanța NEWS demarează astăzi o campanie menită să pună în lumină primul an de mandat pentru mai mulți primari. Unii sunt la început de carieră în administrație, alții au o experiență considerabilă.
Primul pe lista echipei Constanța NEWS este un om care s-a făcut remarcat și prin aceea că a a lăsat un loc de muncă bine plătit și liniștit – acela de șef al Căpităniei Cernavodă – pentru solicitanta funcție de primar al orașului.
A reușit Liviu Negoiță, într-un an de mandat, să rezolve cele mai mari probleme ale orașului? Edilul orașului Cernavodă ne spune că prima sa luptă a fost una cu mentalitățile din localitate și mai ales cu atitudinea celor care lucrează în Primărie și Consiliul Local.
Iată interviul realizat de jurnalistul Adrian Boioglu cu primarul Liviu Negoiță, la împlinirea unui an de mandat, la finalul lunii iunie 2017.
Adrian Boioglu: Domnule primar, împliniți astăzi un an de la momentul în care ați depus jurământul, sunt multe lucruri despre care trebuie să vorbim, lucruri pe care le-ați făcut deja într-un an, dar sunt și lucruri despre care vom vorbi, pe care v-ați propus să le faceți de acum înainte. Începem mai întâi cu cele pe care le-ați făcut deja, pentru că ați avut ceva activitate în acest prim an de la depunerea jurământului. În primul rând, înainte de orice, cum caracterizați dumneavoastră acest prim an de activitate?
Liviu Negoiță: Ca și activitate?
Adrian Boioglu: Da, ca și activitate a dumneavoastră și ideea de schimbare a macazului…
Primar Liviu Negoiță: Da, la asta voiam să mă refer. Este de fapt o schimbare care, sincer să fiu, nu credeam că va avea atât impact asupra activității pe care eu cu tine am avut-o, în sensul că din momentul în care am plecat de la mine de la instituție, am crezut că în realitate aproximativ va fi la fel, dar nu are nicio legătură. Este cu totul și cu totul altceva. Este altceva.
Adrian Boioglu: Simțiți deja că v-ați intrat bine în rol și că e ceva pentru care ați fost pregătit, făcut să faceți așa ceva sau încă vă e dor de vechea instituție?
Liviu Negoiță: Eh, vă dați seama că după douăzeci și trei de ani în care activezi în instituția în care tu te formezi, sufletul tău este acolo. Atunci când vrei să te reculegi, să te regăsești sau când vrei să te liniștești, aici te încarci și sunt situații când după-amiaza după ora optsprezece mă duc la mine la instituție și stau pe malul apei jumătate de oră, o oră după care mă reîntorc.
Adrian Boioglu: Aveți responsabilități mai mari pentru că aici sunt mi de suflete, zeci de mi de suflete pe care le aveți în grijă și pentru nevoile fiecăruia dintre ei va trebui să munciți, trebuie să depuneți un efort și să rezolvați toate aceste mici probleme, pe care înainte doar le vedeați, treceați pe lângă ele dar acum trebuie să fiți implicat și să le rezolvați.
Liviu Negoiță: Dacă te duci în fiecare cartier, pe fiecare străduță și stai de vorbă cu cetățeanul, care de fapt sunt o parte dintre cei cu care am crescut, o parte dintre cei cu care eu am activat ori în instituția mea sau poate am făcut școala, sunt oameni la care pur și simplu am crescut în casa lor. Și dacă stai de vorbă cu ei, cele mai importante și cele mai prioritare probleme sunt ale lor. Cea mai importantă este problema mea.
Adrian Boioglu: Și trebuie rezolvată astăzi dacă se poate?
Liviu Negoiță: Astăzi. Dacă te muți din acest cartier în celălalt cartier unde probabil îți stau părinții și stai de vorbă cu vecinul, el spune: “Domnule, eu am această problemă. Nu credeți că este foarte importantă?” iar eu spun: “Da, este cea mai importantă!” și nu că o spun doar că trebuie să o audă, în realitate este cea mai importantă pentru că este problema lui, așa că nu poți să spui care sunt cele mai importante probleme ale cetățeanului. Toate sunt la fel de importante pentru că în felul lui, fiecare are dreptate.
Adrian Boioglu: Vreau să vorbim în acest prim interviu în primul rând despre lucrurile pe care le-ați făcut. Sunt câteva la număr deja în acest prim an, dacă ar fi să le analizați v-ați fi dorit să faceți mai mult, credeți că ați fi putut să faceți mai mult? Știu că vă provoc , dar…
Liviu Negoiță: Eu am o problemă. Colegii mei unii sunt supărați pe mine, unii nu sunt supărați pe mine, unii mă înțeleg, unii nu mă înțeleg. Eu vin dintr-o zonă în care ritmul este altul și în momentul în care eu îi întreb: “Domnule, ce-ai făcut cu acea problemuță? Cu referatul? ” “Păi știți, m-am împiedicat în nu știu care compartiment. ” Vă dați seama, în momentul acela eu nu înțeleg mecanismul. Domnule, eu vin dintr-o zonă în care eu am probleme. Dacă mâine la doisprezece eu trebuie să dau o situație, eu mâine la doisprezece dau o situație. Nu la doisprezece și jumătate. Dar nu trebuie să vină nimeni să îți spună: “Vezi, tu ai de dat o situație la doisprezece. “, eu știu că trebuie să o fac. Eu de acolo vin. În momentul în care am ajuns aici și am constatat că sunt o multitudine de astfel de probleme, pe care eu nu pot să le gestionez ținând minte fiecare pas, atunci eu am încredințat fiecare activitate unei persoane. În momentul în care eu am dat activitatea unei anumite persoane, eu m-am derobat pur și simplu de acel obiectiv. Ideea e că acea persoană trebuie să știe că mâine la doisprezece trebuie să vină cu informația. Nu, nu vine la doisprezece. Vine peste două săptămâni. Și vă dați seama, în momentul în care realizez că au trecut deja două săptămâni de la data la care trebuia să îmi aducă acea informație, ce sentiment am. “Domnule, eu asta nu înțeleg. Voi după care ritm lucrați? “Se uită la tine și spune: “Domnule, știți,poate nu mi-am dat seama…”. Ei bine, motivații sunt. Asta înseamnă că ritmul nu este cel pe care îl doresc eu. De foarte multe ori mă supăr, de foarte multe ori încerc să înțeleg mecanismul, de foarte multe ori nu depinde de salariat, dar nu este ritmul pe care mi-l doresc.
Adrian Boioglu: Ați încercat sau ați reușit, măcar parțial, să puneți în mișcare aceste rotițe pentru a face lucrurile să se miște mai repede, până la urmă?
Liviu Negoiță: În permanență le-am spus că, atunci când am fost în campanie, toți mă întrebau: “Domnule, știți? Sunteți într-un război. Ce veți face dacă veți câștiga sau ce veți face în această luptă? ” Le-am spus: “Domnule, eu nu sunt în război cu nimeni. Pentru că dacă avem un război, sunt victime colaterale. Nu, eu sunt într-o competiție. “În momentul în care câștigi o competiție, dai mâna cu adversarul și cu echipa pe care o găsești și te duci mai departe. Motiv pentru care atunci când am venit, tot personalul a rămas pe poziție. Rugămintea mea a fost față de dumnealor să facă echipă. Direcția este aceasta, în momentul în care noi mergem împreună înainte, mergem toți înainte iar dacă unul să presupunem că nu are același ritm sau nu împărtășește aceleași idei, e ok, niciun fel de problemă. Te ajutăm noi .Și mergi tot în față, cu condiția să zorești. Motivul pentru care timp de un an de zile, i-am lăsat să înțeleagă care este direcția. De fapt eu nu am fost să întorc război, eu nu am venit să fac victime, ba din contră, am venit să fac echipă. Unii au înțeles, unii încă nu au înțeles dar în puțin timp cred că înțeleg toți.
Adrian Boioglu: Apropo de echipă, echipă face și consiliul local și știu că acolo sunt uneori mici probleme, în sensul că voința politică este mai puternică decât dorința aceea de a rezolva problemele. Nu vreau să intrăm foarte mult în acest subiect, dar vreau să îmi spuneți, credeți că consiliul local este pe direcția cea bună? Măcar încep să se îndrepte lucrurile, să se miște lucrurile din acest punct de vedere?
Liviu Negoiță: Ca în orice consiliu local, există două tabere, cum de fapt este și normal, cum este și democratic. Sunt cei care au câștigat alegerile într-o competiție și sunt cei care trebuie să se situeze într-o opoziție. Dacă această opoziție ar înțelege că trebuie să fie constructivă, înseamnă că lucrurile ar fi perfecte, ar fi normale. Dar unii dintre colegi nu au înțeles acest lucru și ei înțeleg că opoziția trebuie să fie distructivă. În aceste condiții nu mai suntem pe aceeași undă. Eu consider că într-un an de zile, o parte din ei au reușit să înțeleagă dar încă mai sunt probleme.
Adrian Boioglu: Bun. Vreau să trecem direct la lucrurile pe care le-ați făcut în tot acest an de zile, cu sau fără sprijinul consiliului local până la urmă. Printre primele lucruri cu care puteți să vă mândriți, de altfel, dacă e să o luăm așa, este faptul că ați dat în folosință, că ați adus la bun sfârșit un proiect de locuințe sociale. Este asta o problemă? În Cernavodă sunt încă oameni care nu au unde să locuiască sau au probleme din acest punct de vedere? Cum ați rezolvat această problemă?
Liviu Negoiță: Păi, putem să dăm răspunsul întrebării anterioare, la relația din consiliu. Această locație este o locație mai veche, ca și clădire, ca și bloc. Ea a fost înainte, din câte îmi amintesc eu, un cămin de nefamiliști. De mulți ani a fost preluat de către UAT, tocmai în ideea de a-l face locuințe sociale. Am stat în această stare până anul trecut, în iulie.
Adrian Boioglu: Adică după alegeri?
Liviu Negoiță: Da, după alegeri. Din iulie până în octombrie am reușit să îl reabilităm. Cincizeci și patru de locuințe. Și acum să vă răspund la întrebarea anterioară, referitoare la relația pe care o avem în consiliu. În momentul în care era “La cheie” în octombrie, până în februarie ne-am chinuit să îl dăm cetățenilor. De ce credeți? Pentru că în consiliu lumea a spus: “Dar de ce trebuie să îl dăm? Că l-a făcut Negoiță? “Nu pentru că l-a făcut Negoiță. Negoiță a luat un proiect mai vechi, pe care a reușit să îl termine în trei luni de zile împreună cu dumneavoastră, nu eu singur. “Dumneavoastră ați înțeles greșit. Poate până în iulie nu a fost destul interes sau poate nu au fost găsite fondurile necesare. “Am găsit fondurile necesare, între iulie-octombrie l-am reabilitat, în octombrie a fost dat “La cheie” și a trebuit să îl dăm cetățenilor care erau pe lista de așteptare. Din octombrie până în februarie, s-au găsit diferite motive: “Dar de ce? “Ba că nu e bună lista, ba că nu știu ce se întâmplă, ba că e social. Tot ca să aducă o motivație: “Dar de ce? “
Adrian Boioglu: Dar ați rezolvat problema? E rezolvată?
Liviu Negoiță: Păi am rezolvat-o, dar în februarie.
Adrian Boioglu: E bine că oamenii au un acoperiș deasupra capului până la urmă…
Liviu Negoiță: Da, am rezolvat-o în februarie. Așa că vedeți, mai sunt animozități. S-a rezolvat, dar cam târziu.
Va urma…
Be the first to comment