În pauzele dintre reprezentațiile delfinilor Ni-Ni și Chen-Chen, vedete sunt leii de mare pe care Delfinariul i-a închiriat pentru cel puțin un an de zile. Sam, Kali şi Inuk s-au născut în captivitate – masculul la Nurenberg iar femelele la o grădină zoologică din Franţa. Instructorii spun că sunt animale extrem de inteligente, au venit gata antrenate şi pot executa comenzile instructorilor. Noi spunem că mamiferele jucăușe se zbenguie toată ziua sub privirile curioase ale copiilor și-n ropotele de aplauze ale vizitatorilor. Conducerea Delfinariului are altă abordare: Sam Inuk și Kali prezintă într-o formă foarte atractivă un mesaj educativ despre biodiversitate și conservarea mediului.
“Leii de mare sunt o noutate și o atracție: oamenii sunt foarte bucuroși și mulțumiți când pleacă de-acolo. Ei adaugă elementul de “fun”, de distracție – o educație distractivă. Vizitatorii râd și se bucură, prezentarea este interactivă și se înțelege că trebuie să facem ceva poluarea și cu plasticul. Plasticul face rău planetei. Planeta asta a suportat destule, multe: căldură, frig, dar cu pasticul nu s-a mai întâlnit și sperăm să găsim noi o soluție să nu se întâlnească în continuare, fiindcă avem un Everest în plus pe această planetă, din plastic. Un Everest: atâta plastic este “pierdut” prin oceane. Nu mai vorbesc de ce-i băgat prin gropi” explică Adrian Bîlbă, directorul Delfinariului.
Femelele au 5 ani iar masculul are 9. Nu stau locului o clipă, sunt hiperactivi și bucuroși unul de compania celuilalt. Sunt obișnuiți cu oamenii și nu sunt sperioși deloc. Sunt lei de mare californieni, mai blânzi față de alte specii cunoscute și prezente în delfinarii, lucru explicabil dacă ne gândim că provin de pe coaste marine foarte populate de multă vreme cu oameni, iar prezența umană a îmblânzit aceste animale dându-le o foarte mare acceptabilitate față de semenii noștri.
Delfinariul din Constanța a mai avut lei de mare cu câțiva ani în urmă, însă erau lei de mare de Patagonia, o specie care trăiește pe niște coaste puțin populate iar comportamentul lor era pe măsură, adică mai timizi și mai reticenți față de vizitatori. Însă Inuk, Sam și Kali arată cât de bine se pot împăca animalele cu omul de lângă ele. Cei trei lei de mare predau la Delfinariu o lecție despre ecologie și resposabilitate. Ei “vin” din California, iar Pacificul le este casă.
Pacificul este încă un ocean sănătos de care depindem cu toții, dar ca toate oceanele are puțină protecție sau de loc așa încât s-ar putea sã nu mai rămână sănătos mult timp. Pentru Oceanul Planetar, acesta e un moment critic. Se schimbă în moduri care, lăsate la voia întâmplării pot genera o criză globală de proporții. Poluarea cu plastic afectează cel mai mult viața din mare. Deșeurile din plastic aruncate în cursurile de apă reprezintă una dintre cele mai importante surse de poluare a oceanelor lumii. Râurile si fluviile deversează anual 2 milioane de tone de plastic în oceane, cu o “viteză” de 50 kg pe secundă.
Două treimi din această poluare globală provine de la douăzeci de fluvii, cele mai poluante. “Ocean Cleanup” este o fundație olandeză specializată în dezvoltarea de noi tehnologii pentru curățarea oceanelor de deșeuri. Olandezii au calculat că deșeurile de plastic ce ajung în oceane ucid în fiecare an aproape un milion de păsări marine, o sută de mii de mamifere marine și nenumărați peșți. E înfiorător. Schimbarea comportamentului uman ar face mai mult decât toate tehnologiile din lume la un loc. Și nu e greu.
“Mergi la plajă? Întoarce-te cu plasticul acasă, nu-i mare lucru ! Vezi că e gunoiul plin ? Puneți-l în geantă și-l arunci acolo unde găseșți un gunoi, ce-l poate prelua. Altfel ajunge în apă, în mare. Noi “împrumutăm” marea de la animale timp de două luni pe an, hai, trei luni pe an. În rest e-a lor. Iar furtunile din iarnă, noi constănțenii știm ce-aruncă: tot ce-am “pierdut” în vară, tot ce-am “uitat” pe malul marii” spune cu amărăciune în glas, Adrian Bîlbă.
Vestea bună e că oceanul planetar încă are mecanisme să-și revină, cu condiția ca omul să-l lase în pace măcar o vreme. Unii dintre locuitorii sãi au mai trecut prin crize anterioare. De exemplu, balenele cu cocoașă au fost vânate atât de intens în ultimul secol încât numãrul lor a scăzut cu 90%. Dar recent au reușit să-și revină iar populația lor a crescut spectaculos. E doar un exemplu că natura lăsată în pace se reface miraculos.
Zilnic otrăvim oceanul cu plastic ce se descompune în fragmente mici. Aceste bucăți de plastic cu o lungime mai mică de cinci milimetri, intoxică viețuitoarele din apă și le deteriorează sistemul digestiv. Le afectează creșterea și reproducerea. Un miliard de oameni din întreaga lume depind de pești pentru proteinele lor. Mai puţini pești ar fi sigur o veste proastã pentru ei. Pe locul doi sunt albatroșii, care se hrănesc cu pește toată viața. Odată cu peștele, înghit și otrăvurile din plastic. Naturaliștii spun că viitorul albatrosului atârnã în balanţă. Suferim cu toții.
“Ăsta este motivul pentru care noi, cu acest spectacol, (ne permitem să spunem de această dată “spectacol”) ne aducem aportul în ceea ce privește înțelegerea rolului nostru de a proteja planeta. A noastră și mai ales a copiilor, de la care am împrumutat-o” spune Adrian Bîlbă, director la Delfinariu.
Mergeți la Delfinariu și apropiați-vă de Inuk. Uitați-vă atent la el. Unii spun că, să privești în ochii unui leu de mare este o experienţă ce-ţi poate schimba viaţa…
Be the first to comment