(Re)intrarea în campania electorală pentru alegerea noului președinte al României, readuce în atenție eterna și fascinanta întrebare: eu, cu cine votez? La modul cel mai simplist, România pare divizată între două mari direcții: cea democratică, pro-europeană și pro-NATO, respectiv cea așa-zis suveranistă, bazată pe un amalgam de idei neo-naționaliste, în care valorile nostalgico-comuniste sunt readuse în prim-plan, găsind ecou în rândurile unui public dezamăgit de actuala clasă politică, de „sistem”, dar evident manevrat (manipulat) de o gașcă de criptocomuniști și radicali ai fostei Securități.
Ca întotdeauna, din 1990, încerc să analizez într-un mod echilibrat oferta electorală, pentru a vota cât mai responsabil, și nu spun că am dat dovadă de inspirație de fiecare dată, mai ales că de prea multe ori am votat „răul cel mai mic”. Conform ultimelor sondaje de opinie (nu foarte relevante, în opinia mea!), principalii candidați la funcția de președinte al țării sunt independentul Nicușor Dan, actualul primar al Bucureștiului, Crin Antonescu (susținut de alianța PSD-PNL-UDMR, aflată la guvernare în urma alegerilor parlamentare de anul trecut), fostul social-democrat Victor Ponta, radicalizat în naționalist, precum și George Simion (AUR), rezerva de avarie a interzisului Călin Georgescu. Câteva cuvinte despre fiecare, așa cum îi văd eu…
Independentul Nicușor Dan, la al doilea mandat de primar al capitalei, a intrat în cursa pentru președinție după anularea turului doi al alegerilor, în decembrie 2024. Inițiator și fondator al Asociației Salvați Bucureștiul, apoi al USR, este cunoscut pentru implicarea sa în mișcările civice și pentru promovarea transparenței administrative. În ciuda glumelor care circulă în mediul online, este apreciat de o mare parte a bucureștenilor pentru modul transparent și (de cele mai multe ori) eficient în care a condus Bucureștiul în primul său mandat, în care a pus accent pe protejarea patrimoniului și urbanismului, precum și pe rezolvarea marilor probleme ale capitalei (refacerea rețelei de alimentare cu apă, sistematizarea traficului, problema parcărilor publice sau demolarea construcțiilor ilegale din parcuri). A părăsit USR în 2017, după Referendumul pentru familie, nemulțumit că partidul se îndepărtează de principalul țel, lupta împotriva corupției, devenind mai mult un partid care luptă pentru libertățile civile. Ca profesie, Nicușor Dan este matematician. La vulnerabilități, aș puncta comunicarea uneori rigidă și lipsa unei susțineri politice puternice, comparativ cu contracandidații săi.
Crin Antonescu revine în politică după 10 ani „sabatici”, reprezentând soluția comună a celor trei partide pro-europene aflate la guvernare, PSD-PNL-UDMR, în lupta cu amenințarea extremist-naționalistă. Politician cu ștate vechi, fost senator și președinte al Senatului, fost președinte interimar al României (în perioada suspendării fostului președinte Traian Băsescu), Crin Antonescu pare avantajat de experiența sa politică vastă, are abilități oratorice net superioare contracandidaților săi, este pro-european și pro-NATO, iar faptul că a lipsit din politică în ultimii zece ani l-a ajutat să stea departe de imaginea unei clase politice care a dezamăgit profund societatea. Totuși, deși zece ani pot fi… mulți, se pare că nu sunt suficienți pentru a face uitată implicarea sa în suspendarea lui Traian Băsescu, în 2012, asocierea cu vechiul USL și imaginea de politician „clasic”. Desemenea, faptul că, deși liberal, este sprijinit (și) de PSD, nu-i asigură și voturile nucleului dur al marii mase de votanți social-democrați, care par tentați să meargă pe mâna naționaliștilor Ponta sau Simion.
Și ajungem la Victor Ponta. Imagine de politician alunecos, fost prim-ministru și fost lider social-democrat, Ponta candidează ca independent, însă pare să aibă sprijinul „durilor” din PSD, la care speră să adauge suținerea unei părți seminificative a votanților lui Călin Georgescu. Deși susține rolul și apartenența României la UE și NATO, a adoptat un discurs naționalist, pledând pentru o autonomie politică internă sporită și chiar o mai mare apropiere de Rusia și China. Este un bun comunicator, are experiență în relațiile politice și este văzut ca un bun negociator. Are și destul de mulți… scheleți în sifonier (scandalul plagiatului lucrării de doctorat, asocierea cu numeroase scandaluri de corupție, imagine politică destul de controversată și uzată, legături de afaceri cu grupuri de interese din Serbia, apropiate Moscovei, dar și din China).
În fine, dar nu cel din urmă, fostul șef de galerie, lider al alianței de extremă dreapta naționalistă AUR, George Simion. Este văzut ca mare favorit pentru primul tur al alegerilor, preluând o mare parte a electoratului „interzisului” Călin Georgescu. Este susținut de electoratul dezamăgit de „sistem” și, deși n-a explicat cum anume va face asta, a promis „turul doi înapoi”! Spre deosebire de Călin Georgescu, a renunțat la discursul revizionist și are, de cele mai multe ori, o poziție moderată, de susținere a drumului european și pro-NATO al României, cu accente pe paradigma suveranismului și a interesului național, într-o încercare de a împăca și capra și varza (vă las plăcerea de a identifica singuri cine este capra și cine varza!)… Chiar și cu această (radicală, pentru unii) schimbare de discurs, pozițiile sale anterioare și legăturile cu grupurile suveraniste ridică întrebări cu privire la angajamentul său față de valorile democratice și pro-europene. Mai mult, din cauza retoricii sale din trecutul nu foarte îndepărtat, a fost declarat persoana non-grata în Moldova și Ucraina.
Concluzionând, pe baza celor expuse mai sus și a faptului că nu sunt și n-am fost niciodată înregimentat politic, că sunt un susținător al valorilor liberale, democratice, pro-europene, aș înclina să pun ștampila pe candidatul cu nr.11, adică Nicușor Dan. În contextul politic internațional actual, pozițiile sale pro-europene și pro-NATO, aliniate cu direcția strategică a României, denotă dedicarea sa față de valorile democratice. Personal, nu cred că rolul președintelui este de a face benzina 1 leu și a pune apă minerală de la izvoarele din Covasna la chiuvetele românilor, nici de a aduce „turuldoiînapoi”, ci acela de a fi garant al vocației pro-europene și occidentale a țării, precum și al unei guvernări transparente și în apărarea intereselor naționale.
Be the first to comment