În vremurile marii crize economice din 1929-1933, săptămânalul constănțean FARUL îndemna firmele locale, majoritatea cu sediul pe strada principală Carol, cu un slogan sugestiv: „Tocmai fiindcă este criză intensificați reclama!”.
Crahul bursei new-yorkeze din 24 octombrie 1929, rămasă în istorie ca „joia neagră”, a declanșat cea mai mare criză economică mondială de până atunci, care nu a ocolit nici România la începutul anilor `30. În pofida contextului economic dificil, publicitatea comercială continua să supraviețuiască.
Mai mult decât atât, în Constanța, redacția noului săptămânal Farul își asuma promovarea conceptului de reclamă, demers care urmărea bineînțeles și sporirea propriilor resurse financiare. Astfel, în paginile sale din 1933, ultimul an al crizei, întâlnim sloganuri semnificative ca „Tocmai fiindcă este criză intensificați reclama!”, „Publicitatea procură afaceri”, „Publicitatea este un slab impozit pe cifra de afaceri care îmbogățește pe cel care îl plătește” și „Anunțuri și reclamă după învoială”.
„Vadul negustoresc” – de la aparatele electrice la asigurările pentru plugari
Cine erau cei care își făceau reclamă în publicația constănțeană? Majoritatea firmele aveau adresa pe strada Carol, bulevardul Tomis de astăzi, care era încă de pe atunci principala arteră de circulație a orașului. În capătul străzii, la „No. 2” dentistul Iulian Zosmer acorda consultații între orele 8-12 și 15-18. Croitorul Petre Marinescu își anunța clientela că s-a mutat al nr. 20. La nr. 12, biroul tehnic „Instalația”, deținut de C. Chircorian și F. Pașenschi, executa lucrări pentru apă, canal, iluminat, aparate radio, geofoane pentru prize și baterii. La nr. 30, magazinul SCEC deschisese o expoziție permanentă de aparate electrice de menaj. La nr. 51 („vis-à-vis de Poștă”), A. U. Bogosian vindea biletelele Loteriei Statului, în timp ce concurentul său Marcel Rabinovitz își desfășura activitatea chiar la nr. 52, lângă magazinul Ralli Frangopol.
La nr. 62, blănăria de lux a lui S. Beizin, care se baza pe „o practică îndelungată” în Rusia, oferea cu „prețuri absolut convenabile” o mare diversitate de blănuri: Biberet, Lutru, Langer, Oposson american, Jader, Foca etc. La nr. 64, „peste drum de Grand”, fotograful Pasculescu considera că „nu are nevoie de reclamă” pentru că el executa „cele mai artistice și moderne fotografii”. În sfârșit, la nr. 94 ceaprăzăria „La Jean” confecționa șepci militare.
O altă stradă importantă era Traian. La nr. 7, sucursala locală a Asigurării Românești, reprezentată de J. Macri, asigura pe „toți plugarii, mari și mici” împotriva „gridinei”, pentru a salva bucatele și a evita sărăcia. La nr. 18-20 firma ”Albania” desfășura activități de tipografie (chiar Farul era un client), legătorie, librărie și confecționare ștampile, vânzând și primăriilor formulare de buget nou „model 1933”. La nr. 23, etaj II, Duployen aștepta cumpărători pentru un imobil în centrul orașului.
“Numai la Nicu Gurgău nu găsești vin rău!”
Alți doi stomatologi, M. Diner și C. Carabatache, își aveau cabinetele pe str. Plevnei nr. 1 (telefon 65-7) și, respectiv, pe bulevardul Ferdinand nr. 16 (vis-a-vis de farmacia Miga) între orele 8-12 și 14-19. Colegul lor pediatru George Vasilescu trata copiii cu raze ultraviolete pe str. Griviței nr. 8 (colț cu Scarlat Vârnav – azi Răscoala 1907) între orele 8-10 și 14-16. Iar medicul B. Tatarsky, specializat la Berlin în afecțiunile nasului , gâtului și urechilor (azi ORL), acorda consultații în cabinetul din bulevardul Elisabeta (azi Regina Elisabeta) nr. 5, dispunând chiar și de telefon (117).
În domeniul alimentar, în piața Ovidiu, la Postelnicu, găsim un „local familiar de prima mână”, cu cofetărie, bodegă, bufet, și grătar, care oferea „consumațiuni de calitate superioară, curățenie ireproșabilă, prețuri modeste ” sub conducerea lui Nicu Gurgău. Calitatea băuturii din local era promovată prin sloganul rimat „Numai la Nicu Gurgău nu găsești vin rău!!”. Pe de altă parte, Funogea, un concurent al lui Gurgău, considera că în Constanța se putea mânca „eftin și bine ” numai în localul său, „unde fripturile lui Adam sunt neîntrecute, iar vinurile fără rival”.
Firma SCEC, cu sediul în Remus Opreanu nr. 5, realiza lucrări electrice în interiorul locuințelor, „în condițiuni technice superioare, conforme tuturor cerințelor” la „prețuri și condițiuni foarte avantajoase”, acceptând și plata în rate.
Avocatul Ion Oțelea își pregătea pledoariile în biroul din strada I. Bănescu nr. 8.
Fără adresă precizată erau: Atelierele de rufărie, Croitorie și Țesătorie ale „Școalei de gospodărie” înființată de Asociația „femenistă” din Constanța; restaurantul și berăria ”Luther” deținute de Iancu D. Mungiuri, „cassa” fondată în 1912; P. Șapira-Hagiul, autorizat să vândă biletele ale Loterie Statului în județele Constanța, Caliacra și Durostor.
Și instituțiile statului își făceau reclamă în paginile Farului. Astfel, primăria orașului anunța prin „publicațiune” desfășurarea unor licitații în sediul din Piața Independenței (Ovidiu) nr. 26 pentru închirierea unor spații comerciale din piețele comunale Carol și Unirea, precum și în vechiul obor de cereale din strada Avram Iancu.
Cazinoul era deschis permanent cu jocuri de ruletă și bacara, iar în fiecare zi de la ora 21 avea loc „o seară dansantă”.
În afara orașului reședință de județ, la Techirghiol, lângă gara Eforia, administrațiile hotelurilor Grand și Neptun anunțau că în sezonul care începuse „dela” 15 iunie turiștii puteau face băi de nămol cald și băi de mare și că la plajele, hotelurile și restaurantele „de prim rang” aveau loc „toate sporturile” și distracțiile.
Be the first to comment