Expoziție inedită la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Unitățile de măsură de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza pot fi văzute de vizitatori.
Muzeografii au pregătit două tipuri de oka-le și metru-etalon – unități de măsură unice, impuse prin lege de domnul Principatelor Române.
Admirându-le, vizitatorii își pot aminti de legendele despre domnul Cuza, obișnuit să umble prin târguri, deghizat în târgoveț sau țăran, și să controleze, la fața locului, respectarea legii. Exponatul lunii februarie 2016, Unități de măsură din timpul lui Alexandru Ioan Cuza, este expus la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în perioada 3-29 februarie 2016.
Legăturile lui Cuza Vodă cu Dobrogea
Alexandru Ioan Cuza a fost domni între 24 ianuarie 1859 și 11 februarie 1866. El a trecut de două ori prin Dobrogea, în drumul spre Constantionopol.
Prima călătorie, în 1860. Atunci a străbătut drumul Galaţi-Sulina. Călătoria este descrisă de Dimitrie Bolintineanu, care făcea parte din suita care-l însoţea.
Mai importantă pentru noi, dobrogenii, este trecerea pe pământ dobrogean, spre capitala Imperiului Otoman, din mai 1864. De data aceasta, Cuza vroia să obţină recunoaşterii noii Constituţii a ţării. Domnul a călătorit pe calea ferată Cernavoda-Constanţa, cu trenul expres condus de preşedintele companiei engleze D.B.S.R., Trevor Barkley, care, drept mulţumire, la sfârşitul călătoriei, a primit un ceas cu iniţialele domnului bătute în diamante. La Cernavoda, musulmanii l-au întâmpinat pe Domnul României cu urale şi cu un batal înfăşurat în Tricolor.
Povestea negustorului care umbla cu ocaua mică
Cuza-Vodă obişnuia adesea să se îmbrace ca un om de rând şi să se amestece prin norod. Dorea să afle el însuşi cum trăiesc cei mulţi. Aşa, într-o zi, şi-a pus căciulă şi suman ţărănesc, a luat două putini cu lapte acru şi s-a dus în târg la Galaţi. Pasămite, aflase măria-sa că unii negustori nu foloseau ocaua cea mare, aşa cum hotărâse o lege din acea vreme, şi căreia poporul îi spunea «ocaua lui Cuza». A căutat, deci, «ţăranul» să vândă laptele la un băcan, despre care se spunea că n-ar fi tocmai-tocmai cinstit şi că vinde cu «ocaua mică”, iar nimeni nu-l putea prinde cu înşelăciunea.
– Jupâne negustor, nu-ţi iau bani, s-a tocmit «ţăranul» ci ne învoim ca la şase ocale de lapte să-mi dai o oca de untdelemn.
– Bine, a primit negustorul, clipind şmecher din ochi.
A luat de pe tejghea ocaua mare, «ocaua lui Cuza», şi-a măsurat laptele: douăzeci şi patru de ocale. A socotit că trebuie să plătească,în schimb,patru ocale de untdelemn.
– Caută să-mi masori drept, cu aceeaşi oca, a stăruit «ţăranul».
Nu se poate, că-i plină de lapte. Îţi măsor cu asta! Şi a scos de sub tejghea altă oca.
– Păi, ocaua asta-i mai mică, a zis «ţăranul».
Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i oca şi gata!
Atunci, «ţăranul» a scos căciula din cap, a lepădat sumanul şi s-a arătat în tunica albastră, cu epoleţi auriţi, ca un domnitor. Neguţătorul a înlemnit. De multă uimire a scăpat ocaua din mână.
– Ei, negustorule, mai zici şi-acum că nu te-am prins cu ocaua mică?
– Nu mai zic, măria-ta!… Iertare… milă prea bunule.
Cuza-Vodă a poruncit să-i lege de gât cele două ocale şi să-l poarte pe uliţi, să afle lumea că a căutat să înşele cumpărătorii.
-Să ridice ocalele pe rând, să le arate lumii şi să spună tare cu care va vinde şi cu care n-are să mai vândă de-aici încolo.
Străjuit de slujitori domneşti, neguţătorul mergea pe uliţi, ridica ocaua mică şi striga cât îi ţinea gura:
– Cu asta, nu!
Apoi, ridica ocaua mare şi striga şi mai tare:
– Cu asta, da!
Şi aşa l-au plimbat slujitorii domneşti prin tot târgul: «Cu asta, nu!»… «Cu asta, da!»… Şi i-a fost de ajuns această plimbare ca să se facă om cinstit.
Be the first to comment