Documentul obținut de Constanța NEWS este chiar rechizitoriul întocmit de agentul FBI Matthew Young despre felul în care a acționat Dumitru Martin. Este vorba despre un document cu 17 pagini care explică în cele mai mici detalii apropierea lui Martin de autoritățile militare americane, dar și cine sunt cei doi angajați ai Polaris M Holding care au negociat șpăgile.
Omul de afaceri din Constanța este acuzat oficial de dare de mită către un angajat al statului. Documentul a fost întocmit pe 19 noiembrie 2015, dar Dumitru Martin a fost reținut pe baza lui abia pe 1 decembrie.
Ghinionul lui Martin a fost că a intrat pe mâna unui agent specializat în Marea Corupție din Statele Unite. Acesta a fost ajutat de biroul FBI de la București care i-a oferit informații despre familia Martin și compania Polaris M Holding.
UPDATE: Vezi la finalul acestui articol documentul integral obținut de jurnalistul Adrian Boioglu / Constanța NEWS.
Ancheta FBI a început în Iulie 2014 și a durat 17 luni. Interesant este și faptul că ea a coincis cu cea realizată de către DNA în urma căreia Eduard Martin, nepotul lui Dumitru Martin, a fost deferit justiției pentru o faptă similară – mită oferită fostului primar Radu Mazăre.
Varianta comisionului
Dumitru Martin a discutat cu cei pe care voia să-i mituiască la telefon și pe email. El a aranjat o întâlnire cu comandantul unui escadron al US Air Force. Prima întrevedere a avut loc pe 27 Octombrie 2014 în Suisun City, California. La ea au participat doi americani și doi angajați ai companiei Polaris M Holding. Lor li s-au explicat pașii prin care puteau să obțină un contract cu armata americană.
Variantele lor erau să participe la o licitație sau să meargă pe “calea garantată”, cu ajutorul unui “comision de 10% din valoarea contractului”.
Angajații companiei Polaris au acceptat să plătească jumătate din șpaga comandantului bazei aeriene când era semnat contractul și cealaltă jumătate atunci când compania din Constanța primea banii de la americani.
Românii au mers în aceeași zi la o întâlnire cu comandantul care le accepta șpaga și i-au confirmat și lui că sunt de acord. Câteva ore mai târziu Dumitru Martin a sosit și el în California pentru a se întâlni cu șeful Bazei Aeriene.
Cea de a treia întâlnire a avut loc pe 29 Octombrie 2014. Aici, Martin a fost asigurat că o să primească informații despre companiile care participau la licitație în așa fel încât Polaris să fie compania câștigătoare. Tot timpul era adus în discuție “comisionul”. Interesant era și faptul că Dumitru Martin le tot repeta americanilor că nu vrea să plătească șpaga pe teritoriul European, ci în Statele Unite, “pentru că acolo era mai sigur”, așa că partea americană i-a confirmat că în Statele Unite “era mai ușor să speli niște bani”.
Citește și: Adevăratele gunoaie
Contracte de 15 milioane de dolari
Angajata Polaris a fost cea care a discutat cu americanii timp de 2 luni despre contractele pe care compania românească urmează să le primească. Un email transmis de ea arată că Polaris ar fi dorit să încaseze până la 15 milioane de dolari din această înțelegere.
Într-o întâlnire pe care Dumitru Martin și fiica acestuia au avut-o cu omul de legătură din America în Manhattan în ianuarie 2015, afaceristul a mărturisit că e dispus să plătească o șpagă egală cu 10% din valoarea contractelor.
Dorința lui Martin era să nu dea bani cash, ci să plătească totul printr-o factură de consultanță.
Atunci când americanii i-au spus că ar prefera bani gheață, Dumitru Martin a replicat că le va da cu 16% mai puțin din suma stabilită ca mită. Totul era stabilit pentru luna februarie 2015. Planul inițial nu a fost respectat și trei luni mai târziu, în Budapesta, Dumitru Martin le-a explicat din nou americanilor cum ar putea să le dea șpaga printr-un contract de consultanță.
Licitația măsluită și piedicile DNA
Licitația mult-așteptată a debutat în luna februarie 2015. La momentul respectiv Polaris M Holding se angaja să livreze diverse produse către forțele americane staționate în baza de la Mihail Kogălniceanu. Contractul era de aproximativ 22 milioane de dolari.
Așa cum era înțelegerea, Polaris a știut care era prețul oferit de competitori așa că a licitat cu o sumă mai mică. Anumite probleme pe care le avea compania din Constanța au împiedicat semnarea contractului. Procurorii DNA erau deja pe capul celor de la Polaris pentru fapte săvârșite în România, așa că familia Martin era pregătită să renunțe la contractul cu americanii.
Întârzierile la semnarea contractului i-au determinat pe americani să-l acorde unei alte firme, dar conducerea Polaris a fost informată că va putea să câștige alte licitații asemănătoare. Ca un vot de încredere, unul dintre ofițerii sub acoperire din Statele Unite a transmis Polaris o cerere de ofertă pentru alt contract gras la Mihail Kogălniceanu. De data aceasta era vorba de livrarea unor containere pe o perioadă de 5 ani. Banii câștigați de Polaris erau de aproximativ 12 milioane de dolari.
Speriați de anchete
Într-o întâlnire pe care reprezentanții Polaris au avut-o cu americanii aceștia au cerut ca orice tip de comunicare să nu mai aibă loc pe email sau la telefon. Americanii le-au propus un cont de email la care aveau acces ambele părți. Mesajele erau scrise și lăsate în folderul “Drafts”, iar după ce erau citite urmau să fie șterse fără să fie trimise nicăieri. Periodic, contul era șters complet și era făcut altul.
Varianta finală, propusă de Polaris și agreeată de americani era ca șpaga inițială să fie dată pe baza unui contract de consultanță de 100.000 dolari. Și pentru că valoarea totală a contractului era de 10 milioane de dolari, mita ar fi ajuns până la final la 1 milion de dolari. Banii urmau să fie plătiți printr-un contract comercial întins pe 5 ani.
Polaris a modificat valoarea contractului chiar înainte de licitație. Nici ei, nici Dumitru Martin nu știau însă că nu mai exista nicio altă companie care să intre în competiție.
Semnarea contractului și mita predată FBI-ului
Ziua de 11 septembrie 2015 a fost cea în care Dumitru Martin și-a semnat viitorul. Contractul a fost trimis prin fax în România pentru verificare și apoi parafat de ambele părți, chiar în clădirea Bazei Aeriene Travis California.
Afaceristul a promis că șpaga vine într-o săptămână printr-un cont bancar stabilit anterior. Pe 19 septembrie mita era transferată de Polaris direct în contul FBI-ului.
Un contract nu era de ajuns
Încurajat de modul în care a mers tranzacția, Dumitru Martin a acceptat să discute și alte contracte asemănătoare cu partea americană. Câteva săptămâni mai târziu el se vedea din nou cu intermediarul comandantului bazei aeriene. O astfel de întâlnire a avut loc într-un restaurant din New York și la ea au participat fata lui Martin și avocata acestuia.
Martin le promitea americanilor că se va muta în California pentru un an pentru a fi mai aproape de Bază și pentru a le facilita serviciile de consultanță. Cu toate acestea, afaceristul constănțean nu dorea să discute sumele la telefon și le tot spunea americanilor că șpăgile se stabilesc față în față.
În rechizitoriu apar exemple de înregistrări audio, emailuri transmise de reprezentanții Polaris, dar și mesajele ascunse în contul de email comun care erau păstrate în “Drafts”.
Anchetatorii americani se temeau că Dumitru Martin ar putea să fugă din Statele Unite pe timpul anchetei, așa că au cerut inițial ca raportul să fie ținut secret până la arestarea inculpatului.
Dumitru Martin a fost reținut pe 1 decembrie 2015 și recursul la arestarea lui are loc luni, 14 decembrie.
[pdf-embedder url=”https://www.ctnews.ro/wp-content/uploads/2015/12/Martin-Criminal-Complaint-ctnews.ro-.pdf”]
2 Trackbacks / Pingbacks