Evadarea din România Tragică

În fiecare zi ne confruntăm cu problema existenței noastre între două țări, una magică, ideală în care am vrea cu toții să trăim și una tragică, concretă, în care, din păcate, chiar trăim.

Morții din București au ajuns la 45 și nu ar fi de mirare ca numărul lor să crească în perioada următoare. După ce am zeificat medicii de la spitalele care au primit victimele Colectiv, în numai nouă zile ne pricepem de minune să-i punem la stâlpul infamiei pentru că, de fapt și ei trăiesc în aceeași Românie ca și noi, tragică. Realitatea este că spitalele noastre, oricât ar fi de modern utilate, tot nu sunt pregătite să facă față unui asemenea accident, iar medicii noștri, unii de excepție, nu sunt dumnezei să facă minuni cu posibilitățile materiale pe care le au. Însă, ministrul sau sinistrul Bănicioiu (foarte prezent pe tv în primele zile ale accidentului), precum și prealăudatul Arafat trebuiau să știe care e capacitatea noastră medicală de a face față unui asemenea dezastru. De ce au fost trimise în străinătate victime după mai multe zile în care ministru ne asigura că nu e cazul, iar medicii străini ne spuneau că România nu are capacitatea de a trata astfel de pacienți? Poate o demisie în cazul lor nu e suficientă, poate cineva trebuie să-i ancheteze pentru cum au administrat cazul Colectiv. Apoi, Arafat are în subordine și IGSU (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență) și asta-l face parte la proasta gestionare a multor accidente din trecut, dar și la lipsa de eficiență sau corupția celor de la ISU care ar trebui să verifice și să se asigure că putem trăi și noi magic, nu tragic.

După nouă zile de la resetarea României în urma unui dezastru, președintele revine din weekend-ul tradițional petrecut la Sibiu și catadicsește să meargă în Piața Universității să se întâlnească cu manifestanții. A fost un gest tardiv, rece, făcut din obligație nu din convingere. La fel ca și consultările cu societatea civilă de la Cotroceni, Iohannis apelează la întâlniri de astea pentru că știe forța pe care piața o are în momente cheie. Doar așa a ajuns el președinte, nu? Sfătuit prost de un om care nu avea ce căuta lângă el (Mihalache), președintele nostru a mai bifat un eșec de imagine. Dacă mergea în piață în ziua demisiei lui Ponta ar fi fost aclamat, nu huiduit ca duminică seara. În plus, n-am văzut nicio primă doamnă mergând prin spitale să viziteze răniții, sau implicată în acțiuni de strângere de fonduri pentru ajutorarea familiilor victimelor, de fapt, n-am vazut-o deloc. Poate îi plac doar călătoriile externe…

Asta e România Tragică a ultimelor zile, o țară care numără în fiecare zi morți, o țară care merită un reset așa cum tinerii din stradă au cerut câteva seri la rând. Dar nici strada nu putea rămâne nevirusată de sistemul corupt ce ne stăpânește. Au apărut figuri, în București dar și în alte orașe, care-și revendică ideea de lider al străzi, de vector de imagine, figuri care se ivesc din rândul unor organizații pline de interese obscure. Așa se duce dracului și una dintre cele mai frumoase și mai mari mișcări de stradă de care țara avea nevoie în ultima vreme. Tinerii sinceri, cei care vor să evadeze din România Tragică părăsesc străzile și se întorc în intimitatea lor, în viețile lor, în mediile lor, în cluburile lor până ce, Doamne ferește, un accident îi determină să iasă pe stradă din nou. Corupții le-au confiscat și de această dată viitorul!