Norocul este un concept paradoxal: unii susțin că nu există și restul vorbesc necontenit despre el. Indiferent care este adevărul, românca Dana Perianu și-a construit o carieră bănoasă și de mare succes bizuindu-se, pas cu pas, pe acest concept controversat.
Originară din Braila, oraș care nu oferă, din păcate, prea multe perspective localnicilor, Dana a fost aruncată din întâmplare într-o lume în care banii nu contează decât ca un mod de-a “ține scorul”: lumea pokerului.
Studenta la Terapie Fizică, ea a luat exemplul unor colege de școală care făceau masaj în timpul liber pentru un plus de venituri. Și-a găsit un loc într-un mall și, pentru câțiva lei, oricine putea primi de la ea o ședință de masaj de câteva minute.
Intrarea ei în lumea pokerului a pornit de la o superstiție. Avea câțiva prieteni italieni pe care i-a însoțit la partidele lor de poker. Cineva a observat că de câte ori se afla Dana lângă el, câștiga. Convingerea a prins rădăcini in mințile tuturor. Norocul purtat de ea jucătorilor – inventat sau nu – a însemnat pentru Dana o rampă de lansare în fascinanta lume a marilor jucători de poker ai lumii.
Prietenii ei au invitat-o să-i însoțească la un mare turneu de poker la Monte Carlo, European Poker Tour, organizat de cea mai mare cameră de poker online din lume, PokerStars. Dana a tot ezitat, însă până la urmă a cucerit-o ideea de a vedea cel mai opulent oraș al Europei și și-a făcut bagajul. Acesta a fost primul pas către poziția ei de cea mai solicitată maseuză din lume.
N-aveam habar de poker”, spune ea. “Nici nu știam valorile mâinilor”.
Și a lucrat preț de câteva zile în aglomerata sală de turneu, masându-și prietenii. Când se muta ea de la o masă la alta, se muta și norocul lor. “La un moment dat ajunsesem și eu să cred că le port noroc. Am devenit și eu superstițioasă, căci prietenii pe care îi masam câștigau și iar câștigau”, spune ea. “Vizualizam fisele venind spre ei. Vedeam în imaginație dealerul cum le împinge în față mormane de fise, și chiar se întâmpla. Mi-am spus: <OK, cred că atrag norocul>”.
Fascinată de lumea în care a intrat, Dana a mai avut odată noroc: s-a întâlnit cu proprietara unei firme de masaj axată pe turneele de poker live și după un test a fost angajată. “De fapt, nu eu le-am purtat noroc”, spune Dana cu recunoștință despre prietenii ei. “Ei mi-au purtat mie când m-au invitat în Monte Carlo”.
Pentru Dana Perianu, venită din Brăila, un oraș sărac dintr-o țara săracă, a fost de ca și cum ar fi descoperit cornul abundenței. În două ore a câștigat cât câștiga cândva într-o lună de muncă în România. Și nu s-a mai putut opri, nici măcar să meargă la masă.
“Nu îmi lăsam timp nici pentru mâncat”, își amintește ea. “Câștigam 25€ pe un sfert de oră de masaj.” În prima zi s-a oprit la 1 noaptea, mai să leșine de foame. În următoarele zile a lucrat la fel de mult. “În două ore de masaj câștigam cât salariul pe o lună al tatălui meu – cum să te oprești din muncă? Munceam ca un robot, zi de zi, până se închidea cazinoul.”
Hărnicia ei a propulsat-o direct în echipa de bază a firmei. “Le aduceam cele mai mari profituri, aveam cei mai multi clienți”, spune ea.
Acum, după opt ani, are un set stabil de clienți. Foarte rar mai acceptă să maseze străini. “Majoritatea clienților mă țin câte 2 ore. Nu mai am timp de clienți noi.” Cel mai nebun este Arne Coulier, dublul campion Belgian Poker Challenge: el o ține câte 10 ore sau mai mult, pe toată durata zilelor de turneu.
O viață de călătorii
Acum voiajează din turneu în turneu, călătorind în câte două țări pe lună. Acest ritm are și costurile lui: îi este foarte dificil să mențină o relație. “Încerc mereu să am un prieten, dar nu durează”, spune ea. “E greu să fim desparțiți câte două săptămâni pe lună. Pentru mine timpul trece repede, căci muncesc mult. Însă pentru ei este mult mai dificil.”
Cât despre prieteni dintre clienți, e o regulă nescrisă care interzice asta, însă nu foarte strictă. “Lucrez în lumea asta de 8 ani, e greu să îmi găsesc aici un prieten”.
Dana joacă și poker, însă doar ocazional. Interesul ei pentru poker a crescut, mai ales că adesea vedea cum își joacă mâinile primite clienții ei. Chiar și-a cumpărat cărți de poker. Nu poate juca în timpul festivalurilor, însă joacă online, pe PokerStars.
Dana primește și bacșișuri, ca în orice meserie. Însă în cazul ei unele sunt exorbitante. “Cel mai mare bacșiș primit vreodată a fost de la Phil Ivey. Mi-a lăsat odată 1.000€ pentru un masaj de 3 ore.”
Pe lângă mia de euro, Dana a câștigat prin Ivey și o faimă neașteptată. O fotografie de la European Poker Tour Grand Final din 2010 a ajuns virală în lumea jucătorilor de poker.
Mai mult decât un serviciu
Pokerul nu mai e un simplu job pentru Dana. “E viața mea”, spune ea. I-a trecut prin cap să facă și altceva, însă doar la stadiul de “ce-ar fi dacă”. “Nu mă pot desprinde de poker. Nu rezist să stau în același loc mai mult de 2-3 săptămâni. Mă plictisesc și simt nevoia să plec. Toți prietenii mei sunt aici, în sala de turneu.”
Planul ei este să câștige suficient încât să-și ajute părinții să se mute din țară. Sora ei, fosta profesionistă de tenis Anda Perianu, locuiește în New York, și Dana și-ar dori să ajungă tot acolo.
“Deja am 30 de ani și am nevoie de o schimbare. Îmi iubesc meseria, însă cred că o să am nevoie să mă stabilesc undeva. Doar să nu mă plictisesc și acolo”, spune românca ajunsă să călătorească în toată lumea și să și câștige bani din asta, plecată de la un simplu job part-time într-un colț de mall din România.
Sursa: adaptare după un interviu acordat de Dana Perianu pentru PokerNews.com
Be the first to comment