Banii nu sunt totul. Să învățăm să fim oameni!

Se apropie campania electorală. Unii au intrat deja în ea cu bocancul și au început să atace. Alții sunt nesiguri și așteaptă un semn de la mai-marii partidului pentru a-și face curaj. Dar nu vreau să vorbesc neapărat despre ei, ci despre oamenii din jurul celor care sunt în campanie electorală. Despre oamenii care văd în totul numai bani și care sunt dispuși să-și vândă și mama pentru asta.

Îmi este greu să văd cum oameni pe care îi știam corecți se transformă în… altceva în timpul unei campanii electorale. Jocul pare unul pe viață și pe moarte, iar prietenia și respectul sunt înlocuite cu trei mari probleme.

1. Trădarea sau frica de trădare

Banii și lupta pentru a-i face rost înlocuiește (în campanie) rațiunea. Oamenii se simt trădați sau pur și simplu trădează interesele altora doar pentru a fi mai aproape de ciolanul numit “putere”. În această perioadă se fac jocurile, iar experiențele negative ale unora din trecut proiectează umbre de îndoială asupra tuturor. Nu poți să scrii despre o faptă corectă a unui (posibil) candidat pentru că ești direct catalogat ca fiind trădător al altuia sau ești deja pus în gașca de “jurnaliști cumpărați”.

Mai grav este că și oameni pe care îi știai întregi la minte ajung să-și piardă rațiunea și să vadă contracte inexistente, pe sume fabuloase, acolo unde nu există.

2. Acuzațiile

În campania electorală nu lipsesc acuzațiile. Nu contează cu cine ai bătut palma sau dacă doar îți faci meseria de jurnalist. Simplul fapt că ai postat două rânduri pe Facebook și ai vrut să faci o glumă te poate duce în groapa jivinelor plătite, a ziariștilor care nu își merită respectul cititorilor și nici cel al colegilor de breaslă.

Nu mai contează argumentele, nu contează logica și nici “dosarul” de bun coleg sau jurnalist. Contează impresia formată pe loc și acuzațiile făcute de unii sau alții.

3. Marile “contracte”

Indiferent că este vorba de o idee, o imagine sau un editorial, oamenii mici ajung să te judece din perspectiva unor mari contracte. Chiar dacă ele nu există în realitate. În ultima luna am auzit și am vazut scrise de multe ori cuvinte precum “Pe voi vă plătește X”, “De ce tot postezi despre Y? Se vede că îți dă bani”, “Ei îl promovează pe Z pentru că plătește bine”.

Da, poate că unele dintre afirmații sunt adevarate. Sunt convins că există și jurnaliști corupți sau ziariști care iau bani pentru a scrie minciuni. Dincolo de sumele care se învârt pe un contract comercial contează să știi să îți păstrezi coloana vertebrală. Nu poți să ignori la nesfârșit neregulile făcute de o companie sau de un om aflat într-o funcție doar pentru că te plătește sau pentru că speri că va încheia un contract cu firma ta.

Banii nu sunt totul! Campania asta o să treacă și vom vedea atunci câte dintre publicațiile apărute peste noapte o să supraviețuiască, vom vedea care sunt adevarații prieteni și care sunt oamenii care merită sprijiniți.

Este timpul să spunem lucrurilor pe nume și să fim oameni. O prietenie se câștigă greu și se pierde repede. Banii, bănuielile și frustrările nespuse, acuzațiile și “contractele” inexistente nu pot îndepărta un prieten sau un coleg adevărat decât dacă relația în cauză nu are la bază respect și corectitudine. Este atât de greu să dai un telefon înainte să postezi ceva pe Facebook? Este dificil să discutăm înainte să ne formăm o părere?

Contrar aparențelor nu toți jurnaliștii sunt pătați sau cumpărați. Nu toți cei care scriu o fac pentru că au fost plătiți sau pentru că își așteaptă recompensa. Unii dintre noi suntem pur și simplu jurnaliști – oameni care caută să informeze, să asculte ambele păreri într-o dispută, să rezolve o problemă sau să răspundă unui cititor. Indiferent că o facem sub formă de glumă pe Facebook, de editorial într-un ziar sau de video… scopul este același.

Unii dintre politicienii, afaceriști sau cauzele pe care le susținem sau pe care le criticăm acum vor dispărea peste un an. Dar noi, jurnaliștii adevărați, vom fi tot aici.