Legea dialogului social adoptată în 2011 nu a făcut decât să încurce relaţiile între sindicate, patronate şi stat. La patru ani de la intrarea în vigoare, sindicaliştii protestează în faţa Ministerului Muncii, iar o analiză privind impactul legii amintite arată problemele apărute în implemetarea ei.
Analiştii şi sindicatele cer schimbarea
Studiul realizat de sociologul drd. Ştefan Guga (Central European University, Budapesta) şi avocata Camelia Constantin (Societatea Civilă de Avocatură „Cincan şi Constantin”) a relevat disfuncţionalităţile care apar atunci când legea este pusă în practică.
„În ciuda schimbărilor semnificative, modificarea din 2011 a cadrului legislativ al relaţiilor colective de muncă s-a făcut fără vreun studiu de impact, multe dintre argumentele pro şi contra noii legislaţii prezentate la vremea respectivă fiind mai degrabă pur ipotetice. O evaluare de impact exhaustivă nu a fost realizată nici ex-post, problema lipsei datelor acutizându-se de la adoptarea noii legislaţii până în prezent. (…) Adoptarea noii legislaţii a coincis cu o opacizare suplimentară a realităţii relaţiilor colective de muncă, aceasta fiind deopotrivă o consecinţă şi o cauză a modului în care a evoluat dialogul social în această perioadă. General vorbind, absenţa informaţiilor face ca orice proces de consultare şi negociere între partenerii sociali să se desfăşoare cu dificultate, facilitând eludarea de facto a dialogului social şi transformarea acestuia într-un proces strict formal, fără o contribuţie reală la luarea deciziilor şi fără consecinţe semnificative pentru ajustarea reciprocă a intereselor partenerilor sociali”, arată Ştefan Guga.
Cea mai semnificativă problemă practică a instituţiei dialogului social o reprezintă „calitatea scăzută şi chiar absenţa totală a oricărei forme reale de dialog propriu-zise”.
Studiul mai arată că lipsa substanţei şi caracterul predominant formal al dialogului social tripartit sunt cele mai pregnante probleme la toate nivelurile la care acesta se manifestă (de la Comisiile de Dialog Social la Consiliul Economic şi Social sau Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social).
Conform analizei, „formalismul dialogului social tripartit este determinat de slăbiciunea organizaţională a părţilor sindicale şi patronale implicate, autorităţile statului profitând de această slăbiciune pentru a simplifica procesul de luare a deciziilor prin eludarea efectivă a dialogului social. Chiar dacă legislaţia asigură din punct de vedere formal un cadru instituţional pentru contribuţia organizaţiilor sindicale şi patronale în procesul decizional, deciziile se iau unilateral, fără vreun aport semnificativ şi sistematic al dialogului social tripartit”.
Principiul libertăţii de asociere garantează salariaţilor posibilitatea de a-şi înfiinţa liber sindicate
Avocata Camelia Constantin susţine că Legea dialogului social „limitează însă acest drept, prin impunerea unui număr excesiv de membri, respectiv de 15 persoane din aceeaşi unitate, pentru constituirea unui sindicat. Este afectată, astfel, libertatea sindicală, în condiţiile în care economia se bazează pe întreprinderi mici şi mijlocii, cu o medie între 5 şi 26 de salariaţi. De asemenea, excluderea unor angajaţi ce deţin funcţii de demnitate publică, magistraţi şi personal militar de la dreptul de a avea un sindicat este o înfrângere adusă spiritului Constituţiei, denaturând însăşi esenţa libertăţii de asociere”.
Studiul derulat de SOLIDAR Suisse şi Asociaţia CONECT conţine şi câteva recomandări cu privire la ce ar trebui schimbat în lege: îmbunătăţirea monitorizării şi generării de informaţii despre relaţiile colective de muncă; introducerea unor mecanisme care să permită organizaţiilor sindicale şi patronale să sancţioneze în mod real şi eficient încălcarea unilaterală a prevederilor legislative existente; transparentizarea, democratizarea şi creşterea mizelor dialogului social tripartit; scăderea sau eliminarea pragului de 50%+1 necesar pentru înregistrarea unui contract colectiv la nivel de sector, precum şi revizuirea mecanismului de extindere a unui asemenea contract; regruparea sectoarelor economice în conformitate cu realităţile organizatorice şi economice existente; scăderea pragului de 50%+1 pentru obţinerea reprezentativităţii organizaţiilor sindicale la nivel de unitate; reevaluarea pragului de minimum 15 salariaţi din aceeaşi unitate pentru constituirea unui sindicat; asigurarea prin lege a condiţiilor de viabilitate a instituţiei reprezentanţilor salariaţilor; eliminarea restricţiilor impuse negocierilor colective în sectorul bugetar; reconsiderarea reglementărilor declanşării conflictelor colective de muncă şi a grevei; înăsprirea sancţiunilor în cazul nerespectării contractelor colective de muncă şi a legislaţiei în vigoare.
Be the first to comment