Voluntarii Asociației “Suflete deschise” din Constanța au dăruit oamenilor străzii o masă festivă cu preparate tradiționale, ca în vremurile copilăriei sau ca atunci când erau în familie, la casele lor.
“Friptura de miel, oul roșu, drobul, cașul, ridichi, ceapa verde, cozonacul, pasca, fructele și vinul roșu i-au făcut să lăcrimeaze înduioșati, așa cum se întâmplă de fiecare data când li se acordă atenție.
Asociația “Suflete deschise” oferă zilnic hrana tuturor oamenilor străzii, care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi găzduiți în adăpostul Primăriei și care trăiesc în stradă și dorm pe unde apucă: prin scări de bloc, prin gară, prin autogară, prin parc, prin clădiri părăsite, în condiții mizere – bolnavi, triști, singuri, murdari, înfometați, însetați și mutilați sufletește.
Cei mai mulți îi consider alcoolici, aurolaci, boschetari, drogați se grăbesc să-i condamne, fără a le cunoaște tragediile. Îi vedem la pământ și este foarte greu să îi ridicăm de acolo, pentru că acești oameni nu și-au pierdut numai familiile, casele, ci și încrederea în sine și în semenii lor. Pentru ei, dacă o cană de apă este pe masă, pe masă rămâne, pentru că nu are cine să le-o întindă nici azi și nici mâine. Topiți de arsița durerii și înghețați de frigul singurătății, se sting triști și înlăcrimați, fără să aibe parte de mângâierea unei mâini și de glasul unui om căruia să-i pese. Paștele îi găsește tot singuri, tot pe străzi căutând prin ghenele de gunoi ceva de mâncare, sau de îmbrăcat.
Există prejudecata că «oamenii străzii» au ajuns în această situație doar din cauza lor sau că sunt deopotrivă vinovați pentru starea lor. Oamenii au ajuns pe străzi printr-un concurs de împrejurări. Nu poartă doar ei vină. Întreaga societate contribuie la drama lor. Așadar, tot societatea ar trebui să le ofere sprijinul necesar pentru a depăși această etapă Din păcate, autoritățile nu prea au ce să facă pentru acești necăjiți ai sorții, susținând că ei nu vor și nu se pot integra în societate. Dar este total greșit. Mulți dintre ei vor să se îndrepte, să muncească și să nu mai cerșească, dar nimeni nu-i ajută să se integreze. De aceea, avem obligația creștinească de a-i ajuta să își recapete încrederea și speranța”.
Cu toții ar trebui să ne folosim priceperea și resursele pentru a-i sprijini și a le oferi alternative mai bune de a-și trăi viața aceasta, ca dar de la Dumnezeu. Deocamdată, le oferim puțin, însă vrem să influențăm opinia public în sensul ajutorării acestor oameni sărmani, care, mai înainte de a fi judecați, merită să fie ascultați și sprijiniți” – Asociația “Suflete deschise”.
Be the first to comment