Directorul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii ne ajută să înțelegem mai bine cum văd de fapt animalele. Și aici ne referim atât la maimuțe, tauri, cât și la delfinii pe care îi vezi că se joacă la Delfinariul din Constanța.
Dr. Bîlbă spune că Animalele au dezvoltat cu sute de milioane de ani în urmă vederea în culori. Și plantele au senzori de lumină, dar la animale a evoluat capacitatea de preluare dinamică a imaginilor și bineînțeles a culorilor.
Cele sase culori le vedem (noi, oamenii) cu trei pigmenți retinieni, localizați în celulele cu conuri. Acești pigmenți sunt proteine codificate de trei gene, două localizate pe cromozomul X și una autozomală (pe cromozomul 7). Cea mai veche e cea autozomală corespunzătoare vederii culorii albastre – apărută în mediul marin acolo unde această lungime de undă pătrunde cel mai adânc.
O au peștii de adâncime mare ca singură genă / opsină. Pe măsură ce au evoluat spre suprafață, mai ales datorită relativității genetice a peștilor au apărut repede gene și opsine pentru verde, violet, roșu, – peștii devenind tetracromatici (văd cele 6 culori de bază cu 4 opsine. Prin trecerea la viața terestră, reptilele au păstrat o foarte bună vedere în culori iar protomamiferele adaptate la viața nocturnă au devenit înapoi monocromatice văzând doar albastru – cea mai penetrantă pe timp de noapte.
Există încă mamifere monocromatice – foarte puține, fiindcă majoritatea au trecut – cu 60 de milioane de ani în urmă odată cu dispariția dinozaurilor – la viață inclusiv diurnă devenind dicromatice, capabile de a vedea și culoarea verde. Deci mai buni pe timp de zi dar încă acceptabili pe timp de noapte.
Astăzi imensa majoritate a mamiferelor sunt dicromate (Daltoniste) și asta include și taurii din arenele spaniole(cârpa roșie e pentru spectatori).
Delfinii văd cel mai bine
Sunt însă două importante excepții : pe de o parte cetaceele (delfinii și balenele) și primatele (maimuțele superioare – dintre care face parte și cel care vă scrie și majoritatea celor de citiți). De ce doar majoritatea și nu toți? Nu, nu sunteți făcuți din țărână dar din nefericire unii dintre dumneavoastră sunteți daltoniști – adică dicromați (in majoritate bărbați – și veți înțelege de ce, după ce vedeți mecanismul evolutiv).
Se pare că maimuțele au avut un mic avans, ele urcând în copaci cu 20 de milioane de ani înaintea dispariției dinozaurilor și bineînțeles din acest motiv au trecut mai devreme la vederea diurnă.
Primatele inferioare cum sunt lemurienii din Madagascar au vedere diurnă dicromată ca orice alt mamifer terestru. Izolați pe acea insulă nu au mai evoluat. Restul maimuțelor de pe continente au dublat gena cu care produceau opsina corespunzătoare vederii culorii verde, s-a produs o mică mutație și hop – altă opsină cu care vedeau roșu.
Extraordinar, acum puteau astfel identifica fructul copt printre frunze (verzi) . Micul ghinion este că fiind situată pe cromozomul X – la maimuțele obișnuite (cattarhine) doar femelele văd roșu, masculii rămânând dicromați. Asta se întâmplă la cvasimajoritatea maimuțelor din America de Sud.
E și bine, fiindcă femelele (mai importante) papă mai bine iar masculilor le-a rămas o mai bună vedere nocturnă (rol protector), la primatele superioare – printre care ne aflăm și noi – penetrarea populațională a acestei gene a devenit aproape ubicvitar prezentă pe cromozomii X și în consecință și masculii s-au putut delecta cu fructul roșu/copt/dulce.
Totuși fiind vorba de o achiziție recentă, mai sunt “scăpări” și în consecință mai apar bărbați dicromați. Tot achiziția recentă face ca bărbații să fie mai puțin adaptați la dulce, consumă de regulă mai puțină ciocolată și fac mult mai frecvent (decât femeile) diabet.
Cetaceele au evoluat dintr-un mamifer diurn, dicromat, erbivor rumegator care abia dacă depășea 10 kg.
Pe o vreme în rapidă încălzire uscatul a devenit baltă și se pare că au fost nevoiți să se adapteze vieții acvatice. În condițiile vizibilității slabe din apa plină de alge au păstrat opsina pentru culoarea verde, gena ce determina sinteza opsinei pentru culoarea albastră devenind inactivă. Erau primele milioane (de la 55 la 38 milioane înainte de prezent) de viață acvatică, în ape dulci (corect spus nesărate). Ulterior, în contextul răcirii planetei, apele continentale au scăzut și aceste proto-cetacee au fost nevoite să treacă în mări și oceane, cale de întoarcere pe uscat nu mai era pentru ele (nu toate – ex verii hipopotami). În adâncul mărilor ar fi fost bună opsina pentru albastru – această lungime de undă pătrunzând în apă și peste o mie de metri. Nici o problemă, au modificat progresiv opsina pentru verde să vadă albastru, singurul caz de acest fel cunoscut în lumea animală. Astfel cetaceele au rămas preponderent monocromatice deși sunt dezbateri serioase asupra mecanismele prin care s-a ajuns la aceste rezultate.
Vrei și tu să vezi animalele de la Microrezervație și delfinii? Ai toate șansele să dai peste directorul instituției și poți să participi la o astfel de lecție în direct.
Be the first to comment