Inspectoratele pentru situații de Urgență din toată țara desfășoară în această săptămână un larg exercițiu de alarmare publică. Idee e simplă: facem oamenii să înțeleagă că există pericole și că ele pot fi anunțate prin niște sirene acționate de angajați sau colaboratori ai primăriilor.
Dar suntem în România…
Așa că la noi comunicarea legată de exercițiu nu numai că a fost una slabă și făcută pe sărite, dar și execuția a fost deficitară.
La Constanța au sunat alarmele așa cum și-au adus aminte oamenii care aveau acces la butoane. Prin cartierul Faleză Nord nu prea s-au auzit, iar în Tomis Nord au început să se vaiete după 45 minute.
În cartierul meu am o geamie. Hogea de acolo țipă mai tare decât alarma de dezastre.
Dar suntem în Evul Mediu…
Așa că la noi nici nu sunt măcar suficiente sirene. Noroc cu bisericile. Preoții sau apropiații lor au obligația să tragă clopotele atunci când apare un dezastru natural sau când se anunță un atac aerian.
Serios? În urmă cu 300 de ani, probabil că acel clopot de biserică era suficient pentru a alerta populația pentru că turla bisericii era cea mai înaltă din sat. Astăzi avem clădiri de 20 ori mai mari decât bisericile, iar preoții nu mai locuiesc în casa de alături, ci merg chiar și în alte localități în interes de serviciu.
Ca să nu mai zic că la exercițiul ISU, bisericile nu au fost anunțate așa că și clopotele au rămas neatinse. Probabil că acel clopot cumpărat de Patriarhie cu 500.000 Euro e bun pentru un astfel de exercițiu.
Dar alții sunt în epoca Facebook
Așa că occidentul folosește de prin anii ’60 comunicații pe unde scurte (radio), Notificări de Twitter sau Facebook, Panouri LED, Mesaje de notificare automate trimise către smartphone.
Noi ne zbatem în evul mediu și ne bazăm pe niște sirene montate pe un bloc sau un sediu de Primărie și, mai rău, pe clopote.
Be the first to comment