Sărbătoarea sfinților dobrogeni Ioan Casian și Gherman

Biserica Ortodoxă îi va cinsti marți, 28 februarie, pe Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea. Cu acest prilej, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia Sfânta Liturghie după următorul program:
– sâmbătă, 25 februarie, începând cu ora 8.45, la schitul „Sfântul Gherman”, din apropierea localității Băneasa;
– duminică, 26 februarie, începând cu ora 8.45, la mănăstirea „Sf. Ioan Casian” din județul Constanța, de lângă localitatea Târgușor. Aici, credincioșii vor putea cinsti moaștele Sfântului Efrem cel

Nou și un papucel al sfântului, ce vor fi aduse de la mănăstirea „Sf. Dionisie Exiguul și Sf. Efrem cel Nou”, din apropiere.

Pe data de 29 februarie (în anii nebisecți pe 28 februarie), Biserica Ortodoxă Română sărbătorește doi sfinți dobrogeni, Cuvioșii Ioan Casian și Gherman.
Sfântul Cuvios Ioan Casian s-a născut prin anul 360, iar Sfântul Cuvios Gherman în jurul anului 368. Cel mai vechi biograf al Sf. Ioan Casian, Ghenadie de Marsilia, afirmă că sfântul era de „neam scit”.

La începutul secolului trecut, arheologul Vasile Pârvan a efectuat campanii de săpături în Dobrogea, descoperind (în anul 1912), în pădurea Șeremet (azi Ioan Casian), două inscripții în care se amintește de ținutul Casienilor: „Hotarele peşterilor Casienilor” și „Hotarele Casienilor şi peşterile”. Locul respectiv este considerat de istorici drept „patria lui Ioan Casian”. Astăzi, nu departe de acel loc, este o vatră monahală: mănăstirea „Sfântul Ioan Casian”.

Încă din tinerețe Sfinții Ioan Casian și Gherman s-au dedicat vieții monahale. În preajma anului 380, cei doi, împreună cu sora Sf. Ioan Casian, au mers în Palestina, unde au rămas aproximativ cinci ani la o mănăstire din apropierea Betleemului, apoi au trecut în Egipt, pentru a cunoaște viețuirea părinților din pustiu. În preajma anului 400 au pornit spre Constantinopol, unde era patriarh Sfântul Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit pe Sfântul Ioan diacon, iar pe Sfântul Gherman, preot.

În jurul anului 405 cei doi prieteni au mers la Roma, încercând să-și apere mentorul, pe Sfântul Ioan Gură de Aur, în conflictul pe care îl avea cu împărăteasa Eudoxia. Aici au fost solii clerului și credincioșilor din Constantinopol, rugându-l pe Papa Inocentiu I să vină în ajutorul Sf. Ioan Gură de Aur, care fusese exilat pentru a doua oară. Aici, Sf. Ioan Casian a fost hirotonit preot, iar Sfântul Gherman a trecut la cele veșnice.

În preajma anul 415, Sfântul Ioan Casian s-a stabilit la Marsilia și a întemeiat două mănăstiri: una de călugări, cu hramul „Sfântul Victor”, cealaltă de călugărițe, cărora le-a dat primele reguli monahale, inspirate din tradiția mânăstirilor răsăritene. De aceea, el este considerat întemeietorul monahismului în Apus. A redactat trei scrieri importante: „Despre așezămintele mănăstirești de obște (chinoviale) și despre remedii contra celor opt păcate capitale”, „Convorbiri cu părinţii” şi „Despre întruparea Domnului”. Totodată, a introdus „Patericul” (convorbiri cu părinții pustiei) în literatura teologică apuseană.

Sfântul Ioan Casian a murit la Marsilia, în anul 435. Ambii sfinţi au fost canonizaţi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992.